Hrana potrivită este o responsabilitate importantă și un subiect care ne dă multe bătăi de cap încă din prima zi de viață a copilului nostru. 

Ne relaxăm atunci când ne simțim încrezători în faptul că, copilul nostru obține hrana și nutriția sănătoasă de care are nevoie pentru a se dezvolta echilibrat. În schimb, atunci când nu suntem încrezători în faptul că primesc toți nutrienții de care au nevoie, poate deveni foarte stresant și se pot naște în noi multe sentimente de îngrijorare.

Mai mănâncă o lingură și apoi poți să…

Atunci când ne facem griji în legătură cu ce, când și cât mănâncă copilul nostru, temerile ne pot determina să încercăm tot felul de tactici de persuasiune, de la rugându-l să încerce doar o bucățică, până la amenințări că dacă nu termină ce e în farfuria lui, nu va primi desert sau alte “beneficii”. Unii părinți, bunici sau îngrijitori ai copilului scot în evidență laudele și comparațiile  față de un frate care mănâncă cu bucurie tot din farfurie.  Unii părinți încearcă stimulente, cum ar fi o recompensă pentru că au încercat un aliment pe care nu îl voiau înainte. Sigur, putem să ne încurajăm copilul și să lucrăm constant pentru a se adapta la alimentele care îi plac mai mult sau mai puțin. Dar încercarea de a schimba părerea unui copil cu privire la mâncarea lui este puțin probabil să aibă succes astfel și poate crea lupte inutile pentru putere.  

Când părintele pune presiune și devine frustrat, ajunge să exprime destul de multă supărare și frustrare și față de cel mic. După aceea copilul se va simți probabil presat și constrâns și toate acele sentimente acumulate pot avea un impact negativ asupra relației lui cu alimentele. Părinții continuă să vadă uneori singura problemă rezistența copilului la mâncarea lor, dar de foarte multe ori în situația copiilor mici pretențioși la mâncare sau copiilor mai mari cu tulburări de alimentație, atunci când încep să caute mai adânc, devine în general mai clar că anxietățile părintelui , furia și sentimentul de neputință (referitor la propria lor istorie din copilărie) au jucat un rol important în problemele care s-au dezvoltat.

Atunci când copilul se confruntă cu suferința legată de conflictele cu părintele său pe tema hranei, aceste sentimente devin rapid asociate cu mâncarea, la un nivel destul de instinctiv corporal.  Uneori, chiar și menționarea că este timpul să stea la masă și să mănânce poate naște stres în copil, provocând mai multă rezistență.  Mâncatul este o parte intrinsecă a vieții, o parte atât de mare a plăcerii vieții, împreună cu familia și experiențele împărtășite.  Însă atunci când se dezvoltă conflicte în jurul alimentelor, această tensiune poate crea, din păcate, un impact foarte negativ asupra relației copilului cu mâncarea și asupra plăcerii lor de a se alătura familiei pentru a mânca, care este o parte importantă a vieții de familie și nu numai.  Și dacă aceste tensiuni continuă, există riscul ca copilul să dezvolte ulterior o tulburare de alimentație.

Stresul sau anxietatea pot avea un rol major în apetitul și instinctele sănătoase ale copilului.

Orice putem face pentru a atenua tensiunile copilului în jurul alimentelor poate ajuta la îmbunătățirea relației acestuia cu mâncarea.  Când un copil are o relație pozitivă cu mâncarea, nu există stres sau anxietate care să-i denatureze apetitul. Copiii se pot simți încolțiți și neputincioși atunci când sunt încurajați să mănânce alimente care nu îi atrag sau sunt presați să-și termine mâncarea atunci când nu mai simt foame, mai ales când refuzul lor provoacă enervarea părintelui. Dacă aducem puțin umor și o atitudine jucăușă la masă poate fi mult mai relaxant și distractiv! Putem, de exemplu, să protestăm dramatic și copilăresc față de mâncarea „oribilă” de pe masă, putem da din picioare sau pune capul pe masă într-un mod amuzant, apoi nu ar trebui să dureze mult până când copilul intră în joc și probabil ne va spune să „mâncăm tot și să nu ne mai plângem” cu chicotelile de rigoare. Când ne asumăm în mod jucăuș rolul mai puțin puternic, ne ajutăm copilul să elibereze sentimentele de neputință și frustrare legate de faptul că i se spune ce să facă și să nu facă atât de mult timp.

Distracția, jocul și râsul sunt întotdeauna cel mai bun medicament

Ne putem ajuta foarte mult copilul să slăbească nodurile strânse ale fricii și aversiunii pe care le simte, dizolvând sentimentele incomode cu unele sentimente mai ușoare.  Copiii știu instinctiv cum să elimine sentimentele stresante din corpul lor și unele dintre modurile prin care o fac sunt prin plâns, tantrumuri, tremur (dacă eliberează temeri mari) și prin joacă și râs.  Când copiii s-au simțit în trecut inhibați să-și exprime adevăratele sentimente, de exemplu plângerile lor legate de mâncare sau joaca legată de mâncare, s-au putut simți și mai neputincioși pentru a schimba acele sentimente dificile.  Implicarea copiilor în gătit îi poate ajuta de asemenea, să dezvolte o relație pozitivă cu mâncarea, mai ales dacă au un cuvânt de spus în legătură cu ce să gătească, cumpărăturile și implicarea în prepararea acesteia.  Acest lucru îi poate ajuta cu adevărat să se bucure mai mult de mâncare.  Mai ales atunci când gătitul împreună are ca rezultat o experiență generală pozitivă, poate ajuta la eliminarea luptelor de putere între părinți și copii care s-au dezvoltat în timp.

Gândește-te dacă așteptările tale realiste.

Uneori, problemele alimentare sunt create printr-o nepotrivire între alegerile și nevoile copilului legate de hrană și așteptările noastre, ca părinți.  Este important ca un copil să-și dezvolte autonomia asupra propriului corp, inclusiv să fie capabil să-și urmeze instinctele naturale în ceea ce privește alegerile alimentare și apetitul. Deși majoritatea adulților mănâncă trei mese principale pe zi, acest lucru nu este neapărat ceea ce funcționează cel mai bine pentru un copil mic. Este normal ca unii copii să formeze atașamente puternice și antipatii puternice față de anumite alimente.  Unii copii beneficiază din a mânca puțin și des și pur și simplu nu sunt interesați să mănânce o masă principală mare.  De asemenea, este normal pentru copiii mici să treacă prin faze în care doresc și trebuie să mănânce mult mai mult decât de obicei, similar cu ritmurile de creștere ale bebelușului.

Putem avea încredere în copilul nostru și în instinctele lui.

Studiile au arătat că atunci când li se oferă posibilitatea de a-și alege singuri alimentele dintr-o gamă de opțiuni sănătoase, alegând și ce și cât să mănânce, ei tind să facă alegeri care sunt în general benefice pentru sănătatea lor.  Și că se vor autoregla în mod natural atunci când au mâncat prea mult dintr-un anumit aliment sau tip de aliment.

De asemenea, trebuie să ne întrebăm dacă copilul are într-adevăr suficient acces la alimentele integrale cu adevărat sănătoase.  Când li se oferă o gamă bună de opțiuni, copiii revin în general la alegeri sănătoase.  De exemplu, dacă copilul nostru trece printr-o etapă în care este interesat doar de pâine prăjită sau paste, putem continua să punem farfurii cu fructe tăiate, bețișoare de morcov, hummus, unt de arahide, smoothie-uri și salate prietenoase pentru copii.  În absența presiunii, copiii tind să revină la alegeri sănătoase.  Uneori, micile schimbări pot face mâncarea fadă, mai atrăgătoare.  De exemplu, pentru a face salatele mai gustoase și pentru a îmbunătăți textura putem pregăti un sos sănătos cu avocado sau miere și oțet balsamic, iar amestecat prin ea poate face o mare diferență.  Unii copii iubesc o mulțime de morcovi dulci și/sau sfeclă roșie rasă cu stafide în salată, nuci tocate sau semințe prăjite.  Ceapa și ciupercile sotate în ulei de cocos pot aduce o aromă dulce naturală salatelor și legumelor.

De asemenea, instinctele copilului pot fi întrerupte din cauza acumulării de emoții stresante în jurul alimentelor care au legătură cu tensiunile dintre el și părinte, caz în care, toate sfaturile referitoare la a ajuta copilul să se elibereze de tensiunile legate de alimente pot avea un efect terapeutic.

Evită utilizarea alimentelor pentru a convinge copilul să facă alte lucruri.

Copiii pot dezvolta o relație distorsionată cu mâncarea dacă mâncarea este folosită în mod regulat pentru a-i recompensa pentru un comportament bun (de exemplu, „vei primi o prăjitură când ai pus toate jucăriile la loc”), pentru a le distrage atenția de la comportamentul nedorit (de exemplu, „dacă încetați să vă certați acum, vă dau un desert”) sau să li se distragă atenția de la exprimarea sentimentelor nedorite (de exemplu, “nu mai plânge, hai să mănânci un fursec sau o înghețată, asta te va înveseli”).  Distragerea atenției copiilor de la simțirea și exprimarea emoțiilor poate începe încă de la naștere, dacă un părinte nu este în acord cu diferențele dintre un plâns care exprimă foame, oboseală sau altele, spre deosebire de nevoia unui plâns de eliberare a stresului (în brațele iubitoare ale părintelui sau îngrijitorului).  Atunci când se formează astfel de obiceiuri, copiii pot tânji la alimente nesănătoase ca o modalitate de a se simți mai bine, iar atunci când este cazul, bețișoarele de morcov pur și simplu nu ating obiectivul.

Copiii care au dezvoltat o relație dificilă cu mâncarea, indiferent de motiv, imaginea, texturile, mirosurile și gusturile alimentelor îi pot face să încremenească și să se simtă foarte neplăcut.  În loc să aibă sentimentul de împreună și bucurie la ora mesei, se pot simți prinși în capcană.   Pentru a ajuta un copil să-și îmbunătățească relația cu mâncarea, ajută să încerci să-ți imaginezi sentimentele lui și să-i arăți că poți să-l înțelegi și să ai grijă de el și de toate sentimentele lui. Dacă ești un iubitor de mâncare, pentru a te raporta la felul în care se poate simți copilul tău, poți încerca să-ți imaginezi cum ar fi să te simți constrâns să mănânci ceva dezgustător pentru tine.  Apoi să ți se spună că este delicios și bun pentru tine!   Angajamentul de a evita cuvintele sau acțiunile care îl fac pe copilul tău să se simtă forțat, constrâns, învinuit și respins în ceea ce privește alegerile alimentare, poate fi un mare pas în direcția cea bună.  Să-ți păstrezi angajamentul în a nu te răzgândi până când nu-l ajuți să-și schimbe sentimentele este un element cheie pentru ca acesta să-și desprindă nodurile tensiunii care îl împiedică să aibă o relație plăcută cu mâncarea.

Empatia, răbdarea și înțelegerea sunt extrem de importante pentru un copil care devine în general tensionat în preajma alimentelor, pentru a se simți mai relaxat.  Atunci când observi că te simțiți stresat și frustrat, încearcă să-ți imaginezi că probabil și el simte unele sentimente similare și empatia dizolvă de cele mai multe ori tensiunea. Poți spune de exemplu: „dragul meu, văd că este greu pentru tine, nu-i așa, nu e distractiv când ne certăm în legătură mâncare, hai să începem din nou”.

Mulți copii scapă de aversiuni atunci când sentimentele lor sunt auzite și prețuite

Așadar, dacă copilul tău se uită la mâncarea din farfurie și plânge de dezamăgire și frustrare, vezi acest lucru ca pe o oportunitate pentru el de a-și elibera o parte din acumularea de frustrări din jurul alimentelor în general și dacă poți acorda prioritate pentru a fi cu adevărat prezent în a-l asculta în mod autentic. Ascultându-l și arătându-i că poți auzi, accepta și empatiza cu adevărat cu acele sentimente mari, îl ajuți să elibereze niște straturi de tensiune profundă.  Vindecarea pe care o experimentează un copil atunci când se simte cu adevărat auzit și înțeles aduce beneficii care nu pot fi câștigate din plânsul fără a primi acel sprijin din partea noastră.  Reducerea conflictelor dintre părinți sau alți membri ai familiei la masă poate face, de asemenea, orele de masă mai primitoare.

Orice poți face pentru a scăpa de propriile tensiuni în ceea ce privește alimentația copilului tău va avea un efect pozitiv asupra acestuia și asupra sentimentelor sale de a veni la masă să mănânce.  Obținerea de sprijin emoțional pentru eliberarea unora dintre propriile tensiuni prin vorbit și chiar plâns, îți pot reîncărca bateriile și oferi energie și perspectivă nouă pentru a face față din nou aversiunilor alimentare ale copilului tău.  

Alte laturi de explorat pot fi alergiile și intoleranța la unele dintre alimentele din dieta copilului tău sau unele combinații de alimente care pot cauza probleme cu digestia și, prin urmare, pot afecta modul în care copilul tău se simte în legătură cu acele alimente.  Este important să explorezi pe deplin toate unghiurile situației și să te conectezi cât mai mult cu copilul tău.