Există momente în care copiii noștri, la fel ca noi, ajung dezechilibrați emoțional. Chiar dacă suntem atenți la nevoile lor și încercăm să-i înțelegem cât mai bine, este inevitabil ca aceștia să nu experimenteze și sentimente neplăcute de-a lungul timpului. Unele sunt parte din descoperirea mediului înconjurător, lumea în care trăiesc, din relațiile sociale sau din simpla lor dezvoltare. 

Când simțim că cel mic ajunge în acel punct, intră în joc un loc pe care îl putem crea în casa noastră și care poate să fie “Colțișorul lui Calm”. 

Desigur, copiii au nevoie să știe că oriunde ar fi emoțiile lor sunt valide și că nu este nimic în neregulă cu ei dacă le simt, acestea fac parte din noi și au rolul de a ne transmite un mesaj. 

Dacă avem un “Colțișor Calm” în casă, ne va fi de ajutor în momentele în care observăm copilul nostru ieșit din echilibrul lui emoțional. În felul acesta prevenim acumularea mai mare și răbufnirile pe măsură. Uneori simpla conectare cu noi îl poate ajuta să se reechilibreze. 

Când se întâmplă totuși ca rezevorul emoțional al copiilor să ajungă prea plin și să răbufnească, ei nu mai pot fi capabili să aleagă să citească o carte sau să facă altă activitate în spațiul lor calm, fiindcă partea rațională din creierul lor a pierdut controlul, este închisă. În acele momente, ei au nevoie doar să se descarce prin lacrimi sau crize de furie (tantrumuri), mecanismele lui naturale de eliberare și vindecare a sentimentelor dureroase acumulate și după aceea vor putea din nou, să acționeze din partea logică și rațională a creierului. 

Dacă în acele momente îl trimitem în camera lui și îi spunem să revină după ce se calmează, copilul va învăța că sentimentele lui sunt rușinoase și neacceptate. 

Copiii au nevoie să învețe că sentimentele sunt parte din noi și că fiecare om le simte. Nu sunt nici rușinoase și nici nu este nevoie să luptăm împotriva lor sau să le ascundem. Le observăm și le acceptăm, iar apoi învățăm să le exprimăm în moduri constructive și sănătoase. 

Poate să fie o provocare pentru noi acest lucru, fiindcă majoritatea adulților încă au probleme în a-și identifica emoțiile și în a le exprima în moduri constructive și lipsite de agresivitate. Acest lucru se întâmplă pentru că majoritatea dintre noi am învățat când eram mici că sentimentele noastre sunt rușinoase, neacceptate și am învățat să le reprimăm (și încă facem asta, prin mâncat chiar dacă nu ne este foame, ecrane, fumat, alcool etc.)

Și totuși, un lucru extrem de important de reținut, este faptul că sentimentele reprimate, nu dispar, ele rămân undeva în adâncul nostru și se acumulează și încearcă periodic să iasă la suprafață pentru a fi vindecate și exprimate. Iar uneori se întâmplă să fie triggeruite. Acelea sunt momentele în care explodăm și noi, la fel cum o fac și copiii noștri. 

Pentru a ne ajuta copiii să-și proceseze emoțiile, este nevoie să le oferim înțelegere și empatie atunci când ne arată sentimentele lor puternice. Au nevoie să primească de la noi mesajul că sunt în siguranță, că ne dorim să-i ajutăm și că îi iubim chiar și când sunt inundați de acele emoții puternice, iar relația noastră este mai puternică decât orice simt ei atunci. 

După ce s-au calmat și pot gândi mai clar din nou, îi ajutăm și le oferim suport pentru a rezolva orice situație sau problemă ar avea. 

În acest fel vor învăța să-și accepte emoțiile iar apoi să le gestioneze, pe scurt inteligența emoțională. 

Tot procesul acesta în care îi suntem alături copilului nostru în momentele de dezechilibru emoțional, îl vor ajuta să-și construiască circuite neuronale cu ajutorul cărora se va putea reechilibra și calma mai ușor în viitor. În fiecare moment în care îi oferim suportul nostru plin de iubire și calm pentru a se liniști, corpul lui eliberează hormoni de liniștire și neurotransmițători care întăresc acele circuite neuronale. 

În acest fel, pe parcurs, copilul nostru începe să dezvolte tonul vagal, adică nervul vag începe să devină mai eficient în calmarea emoțiilor copilului atunci când este supărat, modul prin care se dezvoltă reziliența. 

Atenție însă, nu vorbim despre a liniști copilul distrăgându-i atenția de la ceea ce simte, oprindu-i plânsul sau făcându-l să-și reprime emoțiile în vreun fel. Aceste moduri nu oferă inteligență emoțională, doar acumulare de sentimente reprimate.

Revenind la “Colțișorul nostru calm”, părintele joacă un rol important în procesul de vindecare emoțională prin conectare a copilului, fiindcă cei mici învață să-și proceseze emoțiile atunci când noi suntem reglați emoțional și îi ajutăm să se simtă în siguranță, văzuți, iubiți și înțeleși. 

Astfel, atunci când copilul nostru este supărat, ne facem un obicei din a-l duce la “Colțișorul lui Calm” pentru a-l ajuta să se simtă în siguranță, liniștit, auzit și înțeles. 

Pe viitor, când mai crește, odată ce s-a obișnuit cu acest obicei, în care îi suntem alături și îl ajutăm să se liniștească în acel loc, se poate duce și singur acolo când simte, dacă are nevoie să se calmeze. 

Putem organiza colțisorul calm oriunde dorim și este important să lăsăm și copilul să se implice în organizarea acestuia și să adauge ce își dorește acolo. 

Afișele setului meu “Colțisorul meu Calm” sau “My calming place”, au rolul de a ajuta copilul să se familiarizeze cu sentimentele lui și să le indentifice mai ușor, arătându-le în imagine. 

Pe lângă acestea, oferă câteva idei de tehnici de calmare din care copilul poate alege ce își dorește să facă, pentru a se simți mai bine. 

Și nu în ultimul rând îi oferă și câteva mesaje motivaționale care îl vor ajuta să se simtă mai încrezător și îi vor dezvolta stima de sine. 

O altă idee este să pui în colțișorul vostru și o poză cu familia voastră. Cercetările ne arată faptul că atunci când copilul vede o poză cu adulții de care este atașat și în care are încredere, îl ajută să se calmeze. Îi poți pune o poză cu voi și în ghiozdanul de la gradiniță sau școală. Eu i-am pus fetiței noastre și îi place mult. 

De asemenea, un coșuleț cu cărțile lui preferate este de mare ajutor în colțișorul calm. 

Poți merge acolo și cu doi copii, dar organizează-l astfel încât să aibă fiecare locul lui. 

În încheiere vreau să reamintesc faptul că acest loc NU este unul în care ne trimitem copilul pentru a se calma singur, ca un time-out. Nimănui nu-i place să fie alungat pentru a se calma, ne simțim respinși, la fel și copilul nostru. 

Așadar, este important să mergem mereu împreună cu copilul. Nu este nevoie să mergem acolo doar atunci când copilul nostru este supărat. Putem merge și pentru a ne reconecta cu el sau pentru a-l ajuta să asocieze acel loc cu unul în care activitățile sunt liniștite. 

Putem chiar și noi să mergem în colțișorul nostru calm atunci când suntem supărați sau avem nevoie de un loc liniștit. Acesta va fi un model minunat pentru copii.

Un spațiu magic, pentru întreaga familie.

Dacă îți dorești și tu pachetul “Colțișorul meu Calm”, contactează-mă pentru mai multe detalii.

(Visited 462 times, 1 visits today)

Leave A Comment