Copiii beneficiază enorm de pe urma rutinelor zilnice, iar în această categorie intră și regulile. Regulile îi ajută să înțeleagă mai bine lumea din jurul lor, cum funcționează anumite lucruri, ce este bine să facem și ce nu este bine să facem, ce este periculos sau ce îi poate răni pe alții. 

Cred că se produce o mică confuzie de multe ori între reguli și limite. Iar părinții ajung copleșiți și copiii debusolați.

Pentru a ne face viața mai ușoară tuturor, m-am gândit că ar fi util să explic puțin diferența dintre ele, din prisma Aware Parentingului. 

În această categorie avem regulile, limitele și limitele cu iubire (loving limits, mulțumiri lui Marion Rose pentru acest termen minunat).

Regulile sunt rigide și nu se pot schimba. De exemplu, “ne spălăm pe mâini întotdeauna înainte de masă sau când venim de afară, nu desenăm pe pereți, ne punem centura când suntem în mașină sau purtăm cască atunci când mergem pe bicicletă”.  Așa cum spuneam mai sus, regulile sunt necesare pentru siguranța copilului sau a mediului înconjurător. Mai departe, părinții pot întări regula atât verbal cât și non-verbal și fără pedepse. Cel mai important este să fim consecvenți, pentru că regulile nu se pot schimba. În aceeași măsură, este important de știut, așa cum am explicat într-un articol anterior, faptul că cei mici nu sunt capabili din punct de vedere al dezvoltării să învețe și să-și amintească regulile, până la vârsta de 18-24 de luni. Așadar, va fi nevoie să le reamintim frecvent, până când vor fi suficient de mari pentru a le reține și învăța. 

Limitele sunt mai flexibile, temporare și se pot schimba de la o zi la alta. Spre exemplu, “nu pot citi mai mult de o poveste în seara aceasta, fiindcă mă doare capul”, “nu putem merge la locul de joacă acum, fiindcă plouă”, “nu mă pot juca acum cu tine, fiindcă trebuie să pregătesc cina”. Este perfect în regulă să setăm limite diferite în zile diferite, iar evitarea pedepselor ne permite o astfel de flexibilitate. 

Iar în final, avem limitele cu iubire (loving limits). Acest termen se referă la faptul de a spune “nu” copilului, în timp ce spunem “da” sentimentelor și emoțiilor de dedesubt. Limitele cu iubire sau limitele cu blândețe, pot fi folosite atunci când copilul are nevoie să plângă și automat, are nevoie de un pretext pentru a începe să plângă. Frecvent limita se referă la acțiunea sau comportamentul părintelui, de exemplu, “îmi pare rău, dar nu pot să-ți aduc o altă farfurie”, presupunând că, copilul solicită într-un mod deranjant o altă farfurie și este clar că nu de asta are nevoie, ci de o descărcare emoțională.

Înțelegând aceste diferențe, ne putem face viața de părinte mai ușoară, în timp ce ne ajutăm copilul.

Photo: Freepik.com

(Visited 154 times, 1 visits today)

Leave A Comment