Era ora 19.37 și îți auzeam pentru întâia oară primul scâncet, primul plâns și îți zăream privirea ce ma cauta. A fost prima data in viața când nu ma puteam opri din plâns de fericire, tremuram de emoție…

Un sentiment greu de descris in cuvinte si pe care mi-l voi aminti vesnic. In curând, peste 3 zile mai exact, pe 9 martie… se vor împlini 4 ani de când m-ai făcut mama. De când s-a născut odată cu tine și mama din mine. De când am înlocuit tocurile, cu pantofi sport, de când am lăsat cafenelele pentru bancile din parc și nopțile la filme sau in oraș, pentru nopti cu tine la sân sau la pieptul meu. Nu regret nimic, nu as schimba nimic, ești mai minunata decât toate poveștile create in mintea mea, înainte sa te am. Ma uit la tine și nu-mi vine sa cred ca ești a mea. Ca fetița aceasta cu personalitate de dinozaur, blândețe de înger și curaj de zeu, este a mea, bebelușa aceea care mi-a furat primele lacrimi de aur. Pai cum? Parca ieri te aveam in brațe cât un ghemotoc și eram speriata de tot ce mișca in jurul meu.

Astăzi, îți croșetez aripi sa poți zbura și ma agat și eu de ele. Ma înec in melancolia zilelor ce fug pe lângă noi și parca nu am destul timp pentru a ma bucura de copilăria ta… și in același timp, ma las învăluită de modul sublim in care te transformi in fiecare zi. Au fost zile in care m-am simțit aruncată la mii de km distanță fata de tine, cu toate ca erai la un pas lângă mine, de când s-a născut frățiorul tău. Au fost zile in care am simțit ca nu reusesc sa te regăsesc, sa ne regăsesc pe noi doua, asa cum eram înainte. Nesomn, graba, necunoscut, planuri eșuate… prin toate am trecut, împreuna. Pentru ca, in ciuda faptului ca mi-a fost greu, am vrut sa rămânem împreuna, in fiecare clipa și am știut ca vom răzbi, prin iubire, doar prin iubire.

Nu mai suntem doar noi doua, este și el, mic, dulce, neajutorat. Îl adori și eu te ador pentru asta și nu numai. Dar undeva intr-un sertar al sufletului, vom fi mereu doar noi doua. Acolo sunt toate amintirile noastre și toate cele ce vor urma. Îți voi fi alături pana la sfârșitul timpului și dincolo de el. In brațele mele vei găsi mereu tot ce are nevoie sufletul tău și un strop in plus pentru sufletul meu.

Sper ca peste ani, dacă vei citi aceste rânduri, sa înțelegi cum, in ciuda zilelor in care răbdarea mea se îneca in lipsa de somn sau toate lucrurile care trebuiau făcute și nu răzbeam, tot te iubeam neîncetat, eram mândra de tine și-ți îmbrățisam zâmbetul și privirea la fiecare pas, acolo adânc in inima mea…

(Visited 464 times, 1 visits today)

Leave A Comment