Observ cu emotie si raze de melancolie cum, pe zi ce trece te schimbi din ce in ce mai mult. Replicile tale ma lasă des fără cuvinte, felul in care interpretezi viața, oamenii, întâmplările de zi cu zi, ma fac sa-mi dau seama, ca povestea lui Anais, copil mic, se încheie, încet încet. Și o noua călătorie începe! Te-ai urcat intr-un tren, in care îmi doresc și eu neaparat sa fiu. Și nu doar pentru ca sunt mama ta și ma iubești. Nu! Vreau sa-ți dorești din toată inima sa fiu acolo, nu doar ca mama, ci și ca prietena, confidenta, sprijin moral și fizic, sa fiu umărul pe care știi ca poți plânge mereu, sa fiu privirea pe care îți dorești mereu sa o întâlnești atunci când îți este greu. Vreau sa fiu toate acestea și sa ma pot urca in trenul acesta, alături de tine. De când am realizat ca ai crescut atât de mult, de când caracterul tău puternic strălucește asa de tare și frumos, zi de zi, un mare gol s-a instalat in stomacul meu. O teama și o dorința nemarginita, de a deveni o mama și mai buna. Pentru ca simt ca acum, ai nevoie de mine, mai mult decât oricând. Dorința de a reuși sa te înțeleg la fiecare pas, sa îți ofer toată răbdarea de care ai nevoie, sa reusesc sa-mi domolesc pornirile atunci când sunt obosita și tu simți nevoia sa negociezi fiecare mișcare pe care trebuie sa o facem. Nu vreau sa fiu mama care tipa din neputința. Vreau sa fiu mama care te învață de ce nu putem face anumite lucruri și care te ajuta sa-ți reglezi emoțiile cu cea mai mare înțelegere și blândețe. Nu vreau sa fiu mama care amețită cu treburile zilnice, uita cât ești de înțeleapta și minunata. Vreau sa fiu mama care se bucura in fiecare secunda de felul magic in care te-ai transformat in cea mai buna prietena a mea. Nu vreau sa fiu mama care regreta mereu. Timpul care a trecut, momentele de care nu s-a bucurat, situațiile pe care le putea gestiona altfel. Vreau sa fiu mama care este mândra de fiecare zi in care te-a ajutat sa înveți ceva de la viața, oameni și faptele care vin odată cu ei. Mama care a respirat adânc și te-a învățat faptul ca și adultii se confrunta cu emoții de toate felurile și ca cel mai important lucru, este modul in care le gestionam. Vreau sa fiu prima persoana la care fugi, atunci când știi ca ai făcut ceva rău. Vreau sa nu-ți fie teama de mine sau de faptul ca te voi certa. Vom găsi o rezolvare împreuna și o cale prin care sa nu mai repetam greșeala. O cale prin care sa înțelegi ce s-a întâmplat și ca eu te iubesc in orice moment, bun sau rău. Și… as mai vrea sa-ți spun ceva. De fapt, am atâtea lucruri pentru care simt nevoia sa îți mulțumesc. 

Îți mulțumesc ca mi-ai fost alături in aceasta noua aventura alături de frățiorul tău. Îți mulțumesc pentru toată răbdarea și înțelegerea de care ai dat dovada, pana când am reușit sa învăț cum sa fiu mama de doi. Îți mulțumesc pentru toată bunătatea ta, pentru toate clipele in care mi-ai iertat derapajele. Îți mulțumesc pentru faptul ca îți iubești atât de mult fratele și ai înțeles ca el este un dar de la Dumnezeu pentru noi și nu cineva care a venit sa-ți răpească atenția mea, cu toate ca de multe ori, nu o mai ai pe toată. Îți mulțumesc infinit pentru faptul ca ma educi zilnic fără sa vrei, și ca, din ziua in care te-ai născut, m-ai făcut sa-mi doresc sa fiu un om mai bun, iar astăzi, îmi dau seama ca, nu voi înceta nicicând sa-mi doresc acest lucru și sa fac tot ce pot pentru a fi un om mai bun… pentru tine, pentru voi. 

(Visited 136 times, 1 visits today)

Leave A Comment