Salsa si…iubire!

In urma cu aproape 6 ani, pe 31 octombrie mai exact, eram la serviciu si tocmai imi schimbasem id-ul de yahoo messenger. Da da, pe vremea aceea inca se folosea yahoo messenger. J Lucru ce m-a facut sa reiau legatura cu o veche prietena si fosta colega de serviciu, pentru a o instiinta de aceasta schimbare. Aceasta m-a intrebat, din vorba-n vorba, daca nu as vrea sa vin cu ea a doua zi, la cursuri de salsa. Stiam de salsa din filme sau din emisiunile tv, ca majoritatea dintre noi. Imi placea mult sa dansez si chiar cautam un loc in care sa ard cateva calorii. Ce mod mai bun de a o face? Mi-am spus eu… Asadar, i-am spus si prietenei mele ca accept propunerea si voi merge cu ea.

Zis si facut! A doua zi, la ora 20.00, ne-am intalnit la sala de dans. Ea ajunsese deja acolo, eu am intarziat putin. Ajung in sala, cursul incepuse deja, ma duc grabita in vestiar si ma schimb. Cand ies, o vad pe prietena mea impreuna cu sora ei. Ele mai fusesera la un curs inaintea mea. Grupa la care venisem incepuse cursurile in urma cu doua luni, deci trebuia sa-i prindem din urma pe colegii nostri, iar pentru asta, o fata draguta dintr-o trupa a scolii, s-a oferit sa ne ajute, aratandu-ne pasii de baza. Inainte sa ajung acolo, eu ma credeam o dansatoare foarte buna si mai ales talentata. In cluburi, rupeam ringul de dans, cum s-ar spune. J Dupa cateva minute, simteam ca nu mai am control asupra picioarelor. Fata care ne invata ne zicea dreptul in spate, apoi stangul, apoi dreptul sau… drept, stang, drept si miscare de sold…eu nimic, parca nu mai stiam care e stangul si care e dreptul, picioarele nu ma mai ascultau, refuzau sa preia orice comanda venita de la creier. In mai putin de 10 minute, din Vanessa Williams care credeam ca sunt atunci cand am ajuns la sala, m-am transformat in Victor Ponta cand a participat la Dansez pentru Tine. Imi venea sa plec acasa, insa m-am hotarat sa raman pana la capat si sa ma lupt cu membrele din dotare. Toti ceilalti colegi de grupa, in afara de mine si prietena mea cu a ei sora, dansau deja in pereche. Mi se pareau de pe alta planeta si ei de fapt erau tot incepatori, dar pentru o incepatoare ca mine, cu 0,0 in fata, erau maestrii. Intr-un final, cursul s-a terminat. Am plecat acasa cu o cu totul alta parere despre abilitatile mele de dansatoare, dar si cu o mare dorinta de a reveni si a invata sa dansez.

Doua zile mai tarziu, a sosit momentul celui de-al doilea curs. Am ajuns la sala si cand am intrat in vestiar, aud din mai multe parti vorbindu-se ca astazi vine alt instructor sa ne predea. Pai cum asa? Imi spuneam eu in gand. Abia ma obisnuisem cu cel de data trecuta si acum vine altcineva? O data la cateva luni, instructorii faceau schimb de grupe pt o zi, iar aceasta era acea zi. In acelasi timp, am observat ca fetele erau entuziasmate de acest schimb, dar si putin speriate, umbland vorba ca domnul X (asa o sa-l numesc pentru a pastra confidentialitatea J) este destul de sever. Cand am auzit partea cu severitatea, pentru ca cealalta nu ma interesa, imi venea sa plec acasa, din nou. 😊 Insa am decis, inca o data, sa-mi infrunt fricile si timiditatea. Ne schimbam si ajungem in sala de curs, muzica porneste si printre colegii de grupa, il zaresc pe el, domnul X. Era foarte serios si concentrat asupra dansului. Eu, la fel de concentrata, cu atat mai mult cu cat nu-mi ieseau nici 40% din pasi. Pe masura ce minutele treceau, simteam cum in mintea mea, cursul incepea sa nu mai fie numai despre dans. Ma puteam concentra din ce in ce mai putin la pasi si imi pasa din ce in ce mai mult de felul in care aratam sau, mai bine zis….de felul in care ma vedea el, domnul X. Hmm…imi spuneam eu in gand. Concentreaza-te! Nu ai venit aici pentru asta….si cu atat mai putin, ca sa bifezi unul dintre cele mai mari clisee din zona dragostei, sa te indragostesti de prof., din orice domeniu ar fi el. Din pacate, inima nu vrea sa asculte intotdeauna si uite asa, m-am indragostit la prima vedere de domnul X. J

In cazul in care va intrebati daca sentimentele mi-au fost impartasite…sa stiti ca eu ma intrebam la momentul acela daca macar m-a observat. Nu eram singura fata de la curs, erau destule si care mai de care mai frumoase si sexy. Nu credeam ca am vreo sansa, asa ca am incercat sa-mi pun sentimentele intr-un borcan pe care l-am ascuns in camara inimii.

Pana cand, in luna ianuarie, dupa aproximativ 2 luni de cursuri, a venit momentul Congresului National de Salsa de la Brasov. Un eveniment pe care niciun dansator de salsa nu-l rateaza iar noi, eu si prietena mea, fiind niste pui de dansatori, n-aveam voie cu atat mai putin, s-o facem. Am plecat spre Brasov, increzatoare, incarcate cu mult chef de dans si distractie. Insa cum am ajuns la hotel, cine credeti ca era in fata lui? Domnul X, desigur. Nu-l mai vazusem de ceva timp, pentru ca dupa cum va spuneam putin mai sus, el nu era instructorul meu mereu. Si uite asa, tot borcanul ala din camara, a iesit si…i-am pierdut si capacul in urma acestei revederi.

Am plecat spre hotel, ne-am cazat si pregatit pentru party, unde mi-am facut curaj toata noaptea sa-l invit la dans si bineinteles ca nu am facut-o. A doua zi, a trecut foarte frumos…e greu sa nu fie asa, daca esti iarna in Brasov. In cele din urma, a venit din nou vremea party-ului…unde aveam de gand sa-l invit la dans orice ar fi. Si ce credeti ca s-a intamplat? Ne-am intersectat pe hol, intre doua sali de petrecere si…mainile ni s-au atins in acelasi timp, privirea ni s-a intersectat si amandoi am soptit in acelasi timp…dansezi? Eh….da! Chiar asa s-a intamplat! Chiar si acum dupa atatia ani, inca ma emotionez cand imi aduc aminte J A urmat un sfarsit de week-end cum nu se putea mai frumos, simplu si timid. Incet incet am inceput sa ne cunoastem mai bine, sa vorbim, sa mai dansam, eram o gasca mare a scolii noastre, poate cea mai mare de la congres. Prin urmare, distractia nu s-a lasat asteptata. Si uite asa, a venit ziua plecarii…luni dimineata, cine are chef sa se intoarca in Bucuresti dupa un week-end plin de dans si sentimente timide de iubire? Pentru mine cel putin… in ceea ce-l privea pe domnul X, nu eram sigura de nimic. Ne-am intalnit in receptia hotelului, unde se adunase toata lumea si….ne-am luat la revedere. Asta a fost tot…

Oare chiar asta a fost tot? Va intrebati probabil daca a urmat si partea a doua, in Bucuresti? Ei bine, va spun doar atat…fetita mea are ochii lui si in fiecare dimineata cand se trezeste ii sare in brate lui, domnului X. Da, povestea mea de iubire a avut un final fericit! Povestile de dragoste ca in filme, exista si in viata reala. Ceea ce va doresc si voua…oricat de incurcate ar parea caile iubirii, daca este adevarata, mereu va gasi o cale spre…si au trait fericiti pana la adanci batraneti.

Leave a Reply