Multumesc, mama!

Draga mama,

Iti scriu aceste randuri in semn de multumire pentru tot ceea ce esti. Cred insa ca, nici toate cuvintele din lume nu sunt suficiente pentru a-ti multumi indeajuns.

Sunt tot ceea ce sunt astazi, datorita tie. Ai fost cel mai frumos model de femeie si mama pentru mine. Iar acum, ca esti bunica, ma simt de parca am castigat la loteria mamelor, avandu-te pe tine alaturi.

Inainte de a se naste Anais, auzeam din multe parti, mame la inceput de drum sau nu, care se simteau coplesite de prezenta mamelor lor. Pentru ca nu erau pe aceeasi lungime de unda si petreceau mult timp contrazicandu-se sau certandu-se in loc sa stea linistite asa cum are nevoie orice proaspata mamica. Auzeam si de mame care apelau totusi la ajutorul bunicilor, pentru ca nu aveau alta alternativa, insa nu erau deloc incantate de acest compromis, sa-i spunem. Si in adancul sufletului ma intrebam, eu din ce categorie voi face parte, oare? Cum vei fi tu in calitate de bunica, mama?

Dupa cum bine ma cunosti, stii ca am avut un plan foarte clar in privinta cresterii fetitei noastre, inca dinainte de a se naste. Si poate mi-era si mie putin teama, in adancul sufletului, ca poate nu ne vom intelege si vom avea pareri diferite, tu incercand sa le impui pe ale tale, cum am auzit multe bunici ca vor sa faca.

Insa nu a fost asa…tu ai fost mai mult decat un ajutor pentru mine, ai fost un partener care m-a completat perfect inca din clipa in care am devenit mama.

Esti o bunica, ce este intr-o continua perfectionare. Chiar daca ai crescut doi copii, pe mine si fratele meu, stii ca doar experienta ta nu este de ajuns si ca in ziua de astazi, totul a evoluat foarte mult, ca s-au descoperit multe lucruri noi si esti deschisa spre a le invata pe toate. Nu de putine ori m-ai surprins atunci cand ti-am povestit despre ceva ce am aflat, despre o carte pe care am citit-o sau o metoda noua de parenting, spunandu-mi ca da, stiai si tu, si de multe ori chiar mi-ai spus acele lucruri, insa mintea mea era in alte parti si nu te-a ascultat la momentul acela.

M-ai sprijinit in orice decizie am luat, iar atunci cand a aparut o problema, ti-ai spus parerea, insa mereu m-ai incurajat sa fac asa cum simt si nu ai pus presiune nicio secunda pe mine, pentru a face cum spui tu.

Ai fost acolo, la primele pusee de crestere ale bebelinei, cand mi-era teama ca nu mai am lapte suficient, insa niciodata nu mi-ai spus sau sugerat sa-i dau lapte praf. Mi-ai fost alaturi si erai capabila sa faci toate mancarurile pamantului pentru mine, ca sa ma ajute in cresterea lactatiei. Stiai cat de important este acest lucru pentru copil si pentru mine. De asemenea, nu mi-ai spus niciodata sa-i dau putina apa sau ceiut inainte de 6 luni, stiai ca laptele matern este suficient pentru orice bebelus pana la inceperea diversificarii, orice altceva in plus, nefiind de niciun ajutor, din contra. In privinta aceasta, eu am ales autodiversificarea, probabil singurul subiect despre care nu stiai prea multe, insa din nou, nu mi-ai spus niciodata ca nu e bine. Nici macar atunci cand 80% din mancare ajungea pe jos, tu nu te-ai alarmat, spunandu-mi sa-i dau mai bine cu lungurita pentru ca “moare copilul de foame”. Nu, tu m-ai sprijinit si de data aceasta, stiind ca sfanta titi, este baza pana la 1 an si ca va invata ea sa manance cat de curand.

Esti un adevarat partener de joaca pentru Anais. Stiind sa te cobori la mintea ei, mai mult decat mine sau taticul ei, de cele mai multe ori. Stiai zeci de cantecele dinainte sa se nasca, cu tot cu coregrafii, iar ideile tale de joaca si jocuri sunt infinite, uimindu-ne de atatea ori si intrebandu-ne, de unde ai atata imaginatie? Poti inventa o poveste pentru ea, in mai putin de 5 minute, uneori, venindu-mi si mie sa ma cuibaresc la pieptul tau si sa o ascult.

Ca aproape orice proaspata mamica, la inceput, eram tare stresata in privinta microbilor. Insa nici de data aceasta, nu a fost nevoie sa-ti spun ceva, tu stiind dinainte care ar trebui sa fie regulile casei. In primele zile ale fetitei, veneai chiar si cu haine de schimb pentru statul in casa alaturi de ea. Ce mi-as putea dori mai mult? Stiai ca nu e indicat sa pupam bebelusul pe manute, fiindca exact pe acelea le baga in gurita, sa ne spalam pe maini cum intram in casa, sa nu intram incaltati in casa….atatea lucruri pe care auzeam alte mamici ca era nevoie sa le explice bunicilor, iar tu, le stiai pe toate si cel mai important, porneau de la tine, nu era nevoie sa ti le spun eu.

La orice ora din zi si din noapte te chem, tu apari intr-o clipa, lasand la-o parte orice ai face in acel moment. Daca fetita ta, iti cere ajutorul, nimic altceva nu mai conteaza pentru tine.

Nu mi-ar ajunge urmatoarele 20-30-40 de ore pentru a scrie toate lucrurile pentru care iti sunt recunoscatoare….asa ca, in incheiere, iti spun doar atat:

Te iubesc si iti multumesc, mama!

Portrait of happy little girl, her mother and grandmother looking at camera at home

Leave a Reply