Craciunul, in sufletul meu…

Craciunul, aceasta sfanta sarbatoare, traita si privita atat de diferit de fiecare dintre noi. Cine ma cunoaste, stie foarte bine ca sunt o impatimita a Craciunului, cu tot ceea ce reprezinta acesta.

Cu siguranta, fiecare dintre voi, ati vazut cel putin un film despre Craciun pana in prezent. Stiti cum orice problema ar aparea in viata personajelor, Craciunul o face sa para mai putin grava sau de cele mai multe ori, magia lui, le rezolva pe toate. N-are cum sa nu-ti placa, atunci cand le vezi casele frumos decorate, brazii perfect impodobiti, familia reunita si de ce nu? Un catel cuminte care doarme in fata semineului. Din pacate insa, nu intotdeauna Craciunul se petrece asa si in viata reala….sau se petrece? Depinde doar de felul in care alegem sa-l privim si care este esenta lui pentru noi. Nu trebuie sa avem case mari si mese imbelsugate, pentru a putea avea un Craciun de poveste. Aceasta sarbatoare reprezinta minunea nasterii Domnului Iisus Hristos si daca acest lucru a fost posibil, orice este posibil…. Va spune asta o persoana care iubeste si se bucura la fel de mult de Craciun, in fiecare an, chiar daca nu toate au fost usoare. Dar pot spune ca au fost ca in filme…cand eroii povestii, prin oricate incercari ar trece, tot reusesc sa pastreze spiritul Craciunului viu si credinta in suflet. Am crescut in acest fel…mama a facut tot posibilul, oricat de greu i-ar fi fost, sa pastram esenta Craciunului in inimile noastre. In copilarie, ne-am mutat de mai multe ori, am locuit o buna parte din ea, in Belgia, insa oriunde am fi fost, m-am simtit ca acasa de sarbatori. Stiti cum se spune ca, “omul sfinteste locul”? Ei bine, chiar asa este!…parintii mei, mi-au demonstrat-o de nenumarate ori. Nu mereu ne-a fost usor, insa mereu am reusit sa transformam orice greutate intr-o poveste de Craciun.

Aveam 3 ani si jumatate cand am plecat prima data in Belgia…era chiar inainte de Craciun, tatal nostru era deja acolo de ceva timp, iar eu si fratele meu am plecat mai tarziu impreuna cu mama noastra, cu trenul. Imi voi aminti mereu acel drum, care a inceput pe timp de noapte, era o adevarata aventura in sufletul meu de copil. Dupa aproape 2 zile, am ajuns in Belgia. Tata ne-a asteptat la gara si a fost o revedere ca in filme. Am ajuns apoi acasa, in casa proaspat inchiriata, semi-mobilata, insa era acasa…pentru ca eram impreuna, Craciunul ne reunise. Si sa nu va imaginati ca era cine stie ce bogatie…eram proaspat sositi intr-o tara straina, cu serviciu nou pentru tatal nostru, multe necunoscute, departe de tara noastra si restul familiei…dar nimic nu parea prea greu, pentru ca spiritul Craciunului era prezent…aveam speranta si eram impreuna. Ai nostri au reusit sa impodobeasca putin casa, spre bucuria noastra, a copiilor, iar acela a fost si este, unul dintre cele mai frumoase Craciunuri din copilaria mea.

O alta amintire a sarbatorilor de iarna, este cea in care, cu cateva zile inainte de Craciun, bunicul nostru din partea mamei, a murit. Aveam 13 ani, a fost foarte dureros pentru toata familia. Una peste alta, dupa toate cele ce au trebuit rezolvate dupa decesul bunicului, ajunul Craciunului ne-a surprins total nepregatiti. Insa magia lui a facut ca totul sa se rezolve… Ingerii i-au dat putere mamei si am plecat  sa cautam un brad, cu speranta ca vom mai gasi unul, atat de tarziu… (oriunde am fi fost, mama a facut tot posibilul sa avem mereu brad de Craciun cand eram mici) si chiar daca era ajunul, am gasit cel mai frumos brad pe care l-am avut vreodata sau poate asa il vedeam eu, pentru ca era plin in iubire. L-am impodobit impreuna, iar mai tarziu, cand s-a lasat seara, ni s-au alaturat si sora mamei, impreuna cu verisoarele noastre si bunica. De la unul, de la altul, am umplut masa cu cateva bunatati de mancare si astfel, in doar cateva ore, am reusit sa construim una dintre cele mai calde seri de ajun in familie, pline de iubire si cu amintirea bunicului in sufletele noastre.

Am atatea amintiri frumoase legate de aceasta sarbatoare, incat nu mi-ar ajunge toata ziua pentru a le povesti.

De prima zapada de care imi amintesc, am avut parte, chiar in ajunul Craciunului. Mai exact, la un an dupa ce am sosit in Belgia. Acolo ninge foarte rar, iar zapada aceea, aparuta chiar in ajun, a fost parca desprinsa din povesti. Am iesit imediat cu fratele meu afara si ne-am tavalit toata seara in stratul subtire de nea, abia asternuta. Am reusit chiar sa facem si un mic om de zapada. 🙂 A fost unul dintre cele mai frumoase cadouri pentru noi, copiii.

Ceea ce am vrut sa subliniez spunandu-va toate acestea, este ca…in ciuda faptului ca poate, nu avem multi bani, nu suntem cu toata familia, am inceput un nou capitol in viata noastra sau orice alte greutati am intampina, putem avea un Craciun frumos, la fel de bine cum il putem avea si cu toti cei dragi alaturi si destui bani pentru a ne implini toate dorintele. Magia Craciunului exista si ne va ajuta sa trecem cu bine peste orice greutate. Trebuie doar sa credem in ea si aceasta ne va gasi, oriunde am fi. Putem avea un Craciun de poveste, cu doar 2-3 crengute de brad puse la geam, o oala de sarmale sau fara… si cateva colinde…. Daca pastram bucuria lui in suflet, aceasta va fi tot ce avem nevoie.

Am invatat de la mama mea sa ma bucur ca un copil, an de an, de fiecare beculet pus la fereastra, de fiecare glob agatat in brad, de fiecare om de zapada facut de doua manute mici si inghetate si de fiecare colind ce ne mangaie sufletul si urechile. 🙂  Asta au fost menite sa reprezinte, bucurie! Sa ne infrumuseteze viata si sa ne lumineze sarbatorile. Si nu, nu este niciodata prea devreme sa incepem sa ne pregatim pentru Craciun. Esenta vietii, este fericirea. Cu totii o cautam zi de zi, prin diferite mijloace. Iar daca impodobirea bradului sau colindele ascultate cu cateva saptamani inainte de Craciun, ne fac fericiti, de ce n-am face asta? Eu, de exemplu, cu fiecare an ce a trecut, am inceput sa ma pregatesc pentru Craciun din ce in ce mai devreme. Asta ma face fericita si o fac cu cel mai mare drag! Anul acesta am reusit sa fac bradul, chiar de pe 1 decembrie, spre disperarea sotului 🙂 si incantarea fetitei. 🙂 Aceasta este una dintre cele mai mari bucurii ale mele, devin din nou copil si capat o energie debordanta in luna decembrie. In urma cu doi ani, eram insarcinata in luna a 7-a cu Anais si ma cocotam cu tot cu burta din dotare, prin toate colturile casei pentru a pune beculete la geam, oameni de zapada si fundite. 🙂

Iubesc Craciunul cu toata fiinta mea si in acest spirit vreau sa creasca si fetita noastra. El reprezinta tot ce este mai frumos pe lume… puritatea, iubirea, iertarea, bunatatea si familia.

In incheiere, va doresc din inima, sarbatori de poveste alaturi de toate persoanele pe care le iubiti si nu uitati sa lasati geamul deschis, pentru ca spiritul Craciunului sa intre si in casele voastre. 🙂

 

Leave a Reply