5 lucruri pe care le-am invatat de la copilul meu.

Invat de la micuta mea, pe zi ce trece, ceva nou, sau ceva uitat…pe masura ce am crescut si intrat in lumea adultilor. Probabil multi parinti simt la fel, de aceea m-am gandit sa impartasesc cu voi cateva dintre lucrurile pe care le-am invatat de la fetita mea:

  1. Sa avem mai multa rabdare. Traim in secolul vitezei, suntem mereu grabiti, presati de timp, de sefi, termene, s.a.m.d. Toate acestea ne-au facut sa devenim din ce in ce mai putin incarcati cu rabdare. Eu sunt una dintre acele persoane. Insa pe masura ce a crescut fetita mea, mi-am dat seama cata rabdare au bebelusii. Sa fie mutati de colo colo, sa fie schimbati, imbracati si dezbracati de nu stiu cate ori pe zi, sa astepte ca noi sa ne dam seama de nevoile lor de moment, fara sa protesteze de multe ori, in niciun fel. Sa le ingradim, din motive de siguranta, curiozitatea si dorintele de explorare, sa astepte cuminti, facandu-si de lucru singurei, sa ne terminam noi treburile casnice sau de serviciu. Si lista poate continua….daca incercati sa va ganditi mai bine, va veti da seama, prin cate trec bebelusii nostri si cata rabdare au micutii. Astfel am realizat si eu, cat de neindreptatita eram pentru a nu avea rabdare cu aproape nimic, in timp ce puii nostri, se lupta cu atatea provocari in fiecare clipa si totusi au rabdare cat pentru toti adultii la un loc.
  2. Sa zambim mai des. Tot din cauza provocarilor de zi cu zi, multi oameni au ajuns sa fie aproape mereu morocanosi si negativisti. Acest lucru putandu-se citi pe fetele lor…stau mereu incruntati si sa smulgi un zambet de la ei, este o adevarata provocare. Bebelusii nostri, zambesc 90% din timp. Chiar daca in clipa asta plang, in mai putin de 1 minut, va zambi cu toata gurita si toti dintisorii…daca are. J Ma credeti sau nu, in ultima vreme, ma trezesc zambind oamenilor pe strada. Daca trec pe langa o persoana care se uita la mine cu o expresie a fetei serioasa/suparata, eu ii zambesc in schimb. Inainte sa fiu mama, cu siguranta nu as fi facut asta sau din contra, m-ar fi iritat si deranjat.
  3. Sa ne bucuram de lucrurile mici. Cand spun lucrurile mici, nu ma refer doar la partea materiala. De cate ori nu ati vazut un bebelus sau copilas, bucurandu-se din toata inima la vederea unui simplu capac de sticla sau pe voi ascunzandu-va dupa un perete, vazand o vrabiuta cum isi ia zborul sau o punga care pluteste in aer. Acestea sunt lucrurile mici care ne fac bucuria vietii mare. Copiii stiu sa se bucure de ele, ce ar fi sa ne amintim si noi?
  4. Sa traim in prezent. Aceasta a fost probabil una dintre cele mai mari provocari ale mele si recunosc ca, inca mai am probleme la acest capitol. Nu vei vedea niciodata un bebe sau toddler ca este langa tine fizic, insa psihic, cu gandul la ce trebuie sa faca mai tarziu sau la ce trebuia sa faca mai devreme. Noi adultii, am uitat sa traim in prezent…ne jucam cu copilul nostru, insa de multe ori, mintea noastra este in cu totul alta parte sau asteptam sa treaca ora aceea de joaca, pentru a ne putea continua activitatea dinainte sau alta treaba pe care trebuie sa o facem. Si uite asa trec pe langa noi atatea momente pretioase, iar noi suntem mereu in asteptarea a ceea ce urmeaza sa se intample. Invat pe zi ce trece ca atunci cand sunt cu copilul meu, sa fiu 100% prezenta, sa ma bucur de fiecare gangureala, de fiecare zambet, reusita a lui, si nimic altceva sa nu conteze.
  5. Sa nu judecam dupa aparente. Traim intr-o lume in care suntem indemnati sa judecam aproape tot in functie de “ambalaj”. Se duce peste tot o lupta intensa impotriva rasismului si nu de putine ori valoarea omului o da statutul social sau aspectul fizic. E trist, dar adevarat… Pentru copii insa, pentru al meu, in cazul de fata, nimic din toate acestea nu conteaza. Fetita mea iubeste oamenii, toti oamenii! Orice culoare ar avea, orice firma de blugi ar purta si pentru ea toti sunt frumosi. Sufletul e important, pe acela il vede si acela o bucura. Acesta este inca unul dintre minunatele lucruri pe care le-am invatat si incerc sa mi le insusesc de la pretiosul meu pui de om.

Daca incercam macar o ora pe zi, sa fim atenti la copiii nostri, sa petrecem timp cu ei si ne vom permite sa invatam de la ei, lumea va deveni un loc de poveste.

Leave a Reply